Utopia. Știri de nicăieri

Am ajuns și aici. Pe fundul prăpastiei. În hăul fotbalului. Ce facem? Ne resemnăm mioritic? Atât s-a putut? Atât putem? Atât vom putea? Sau facem ceva să ieșim din groapa de gunoi în care singuri ne-am băgat?

Iată cinci soluții.

1. Misiune Imposibilă ”RTS”: Ras, Tuns, Frezat.

Ar trebui cumva să deconectăm fotbalul de la orice ține de Stat. Și de la imposture. Întâi la nivel de Federație și Ligă, apoi la nivel de cluburi. Relația cu Statul trebuie reglementată clar prin investiții concrete în baze sportive, conform unui plan strategic pus la cale de oameni care se pricep. Nu de unii care prind și ei o halcă de buget pe bifat seminarii și work-shop-uri fără nici un rezultat.

Trebuie să ajungă în fruntea Federației și a Ligii oameni onești, fără datorii politice, fără conexiuni de partid sau cu servicii, cu competențe pe bune și cu dorința sinceră de a schimba lucrurile. Odată ajunși acolo, acești oameni trebuie să se înconjoare de alți oameni cu aceleași principii, competenți pe domeniul lor, angajați pentru ceea ce știu și pot să facă, nu pentru că a sunat cineva.

Editorial Vali Moraru! Utopia. Știri de nicăieri

2. Operațiunea Specială ”ARI”: Arderea pe Rug a Incompetenței.

După ce ardem tot ce nu s-a făcut în ultimele zeci de ani și tot ce suntem perfect capabili să nu facem nici în următoarele decenii, să punem mâna pe carte! Nu ardem cărți, așa cum au făcut alții când au pritocit vreo revoluție, noi trebuie să ardem etape.

Să învățăm tot ce nu am învățat, să creăm generații de specialiști adevărați. Să obligăm managerii să învețe management, antrenorii să învețe antrenorat, medicii sportivi să învețe medicină sportivă, preparatorii fizici să învețe pregătire fizică și tot așa. Nu prin colocvii de suprafață sau vizite pe la vedete internaționale cu care să ne facem o poză pe Insta. Nu. Prin cursuri la cele mai importante școli ale lumii, cu diplome luate pe bune și cu rezultate practice palpabile.

Cunoștințele și competențele cursanților să se propage încet, dar sigur, în toate straturile fotbalului, iar fiecare nivel să aibă propriul sistem de instructaj periodic.

3. De la ”Afumați – Suntem Afumați!” la ”Educați – Suntem Educați!”

Educația înseamnă civilizație. Orice formă autentică de civilizație împinge spre periferie impostura, minciuna, fariseismul, meltenismul, abureala de crâșmă, analfabetismul și multe alte ”valori” ale momentului. Toți cei care se simt acum ca peștele în apă s-ar trezi marginalizați de revenirea la valorile autentice: binele, frumosul, dorința de a performa, onestitatea, munca.

Aerul din fotbal ar deveni respirabil dacă, pe lângă abilități, cunoștințe și competențe am adăuga valori precum respectul, asumarea propriilor greșeli, munca în echipă, comunicarea corectă ca mesaj și ca formă. Plus un ”mulțumesc” și ”vă rog frumos”, măcar din când în când.

„Pentru aceia care au deschis mai târziu televizoarele precizez din nou că totul are legătură cu educația”

4. Un nou sezon din ”Law & Order”

Cel mai mare ajutor din partea Statului ar putea veni chiar aici. Prin construirea legii și prin aplicarea ei. De-a lungul istoriei, civilizarea s-a făcut deseori cu sabia. Dacă nu se poate altfel, și devine din ce în ce mai clar că nu se poate, Statul e dator să folosească și bâta pentru a elimina atmosfera tribală de pe stadioane și din jurul fotbalului. Bucuria participării la un spectacol, și acela destul de îndoielnic de multe ori, este grav afectată de manifestările de peșteră. Acestea trebuie să dispară cât mai repede dacă vrem să ajungem din urmă fotbalul altora.

5. România – Next Level.

Când ne vom fi pricopsit deja cu manageri și antrenori școliți ca lumea, să trecem la educația copiilor. Să-i învățăm să joace fotbal. Cu pasiune, cu metode noi, cu bine, cu frumos, cu respect, cu dragoste de joc și de regulile lui scrise sau nescrise. Să-i creștem într-un mediu în care ochii bulbucați, înjurătura spumegândă, scălâmbăiala de circ și violența de orice fel devin relicve, bune de studiu la istoria evoluției comportamentului uman. Să-i învățăm că, de la o vârstă încolo,  presiunea rezultatului și miza locului în echipă se traduc în altfel de manifestări, precum punerea osului la treabă sau ambiția de a te autodepăși.

Pentru aceia care au deschis mai târziu televizoarele precizez din nou că totul are legătură cu educația. Ocazie cu care îl informez pe ministrul Educației că am luat legătura cu urmașii lui Thomas More și ai lui William Morris pentru a folosi în titlul textului meu două dintre titlurile lor. Adică două dintre celebrele utopii ale literaturii universale. Ce să vezi? Au fost de acord.